Prelungirea conflictului din Iran și riscurile asociate pentru aprovizionarea globală cu petrol generează efecte tot mai vizibile asupra economiilor europene, inclusiv asupra României. Într-un context marcat de volatilitate ridicată pe piețele energetice, creșterea prețurilor la combustibili devine unul dintre principalele canale de transmitere a șocului geopolitic către economia reală.

Escaladarea războiului din Iran a determinat o reacție imediată a piețelor internaționale, efectul fiind vizibil în creșterea bruscă a prețului barilului de petrol, dar și a altor produse energetice.

Ca să avem un reper pentru magnitudinea crizei energetice actuale, se impune o paralelă cu ultima criză similară, cea din 2022, de la începutul invaziei Rusiei în Ucraina.

Astfel, la debutul conflictului Rusia-Ucraina, pe 23 februarie 2022, prețul petrolului Brent era de 96,84 USD/baril, ajungând o lună mai târziu la 119,03 USD/baril, ceea ce înseamnă o creștere de 22,91%. În același interval, cotația TTF a gazului natural a urcat de la 88,89 euro/MWh la 111,61 euro/MWh (+25,55%). Prin comparație, în cazul conflictului SUA/Israel-Iran, dinamica a fost semnificativ mai accentuată. Prețul petrolului Brent a crescut de la 72,48 USD/baril, pe 28 februarie 2026, la 115,86 USD/baril după o lună (+59,85%), în timp ce cotația TTF a gazului natural a avansat de la 31,96 euro/MWh la 54,81 euro/MWh, marcând o creștere de 71,50%.

De asemenea menționăm și faptul că în 2022 criza prețului gazelor naturale s-a acutizat abia peste câteva luni, la începutul perioadei de toamnă, iar un scenariu asemănător s-ar putea întâmpla și în anul curent, dacă războiul iranian escaladează și se prelungește până în toamnă.

Este important de subliniat că perturbarea cauzată de închiderea Strâmtorii Hormuz este de aproximativ 15 până la 20 de ori mai mare decât impactul asupra ofertei observat în primele luni ale războiului din Ucraina, ceea ce o face o amenințare directă mult mai mare pentru disponibilitatea globală a petrolului.

Nu în ultimul rând, guvernul României a beneficiat în 2022 de un spațiu de manevră mai larg pentru intervenții/subvenții dat fiind că bugetul statului intrase deja pe o traiectorie de consolidare după panedemie, cu o valoare de 6,7% din PIB în 2021, anul 2025 fiind încheiat cu un deficit mai ridicat de 7,6%.

Analizând impactul acestor fenomene asupra evoluției economiei României, am identificat trei canale principale prin care conflictul din Orientul Mijlociu poate avea o influență negativă asupra creșterii economice a României.

  • Inflație ridicată. Deși țara beneficiază de o anumită independență energetică comparativ cu alte state din regiune, prețurile interne sunt aliniate la dinamica piețelor internaționale. Astfel, scumpirea petrolului se transmite rapid în costuri mai mari pentru transport, producție și logistică, afectând competitivitatea companiilor și bugetele gospodăriilor. Aceste bugete restrânse pun o presiune suplimentare asupra consumului, deja în scădere față de anul precedent, ceea ce limitează creșterea economică a țării.
  • Reducerea exporturilor. Prețul ridicat al petrolului, precum și incertitudinile geopolitice globale, au un impact negativ asupra creșterii economiei din Zona Euro – regiune ce reprezintă cea mai importantă piață de destinație a exporturilor economiei României. Perspectivele economice negative ale țărilor din această zonă au un impact direct asupra exportatorilor din România, iar o potențială reducere a exporturilor frânează în mod direct evoluția PIB-ului țării.
  • Incertitudini economice. În contextul geopolitic și economic actual, cu multe incertitudini, companiile preferă să amână investițiile programate pentru această perioadă pentru a rămâne flexibili și pregătiți pentru scenarii eocnomice neplanificate. Populația preferă, de asemenea, să economisească prin amânarea sau reducerea investițiilor și a consumului în general. La nivelul bugetului de stat, investitorii devin mai prudenți în fața acestor riscuri ceea ce poate contribui la o creștere a costului finanțării datoriei statului. Toți acești factori înrăutățesc perspectivele economiei românești în 2026.

Considerând aceste canale de influență, echipa noastră estimează că fiecare creștere de 10% a prețului barilului de petrol Brent poate adăuga aproximativ 0,3 puncte procentuale la rata anuală a inflației din România.

În același timp, scumpirea petrolului poate încetini creșterea economică prin trei mecanisme principale. Primul este unul direct: erodarea puterii de cumpărare, ca urmare a creșterii prețurilor, conduce la diminuarea consumului și, implicit, la temperarea ritmului de creștere economică. Celelalte două canale sunt indirecte. Pe de o parte, slăbirea economiei globale și, în mod particular, a Zonei Euro are un impact și asupra economiei românești, având în vedere că aceste state reprezintă principalii parteneri comerciali ai României. Pe de altă parte, creșterea incertitudinii economice determină un comportament mai prudent din partea agenților economici, care pot amâna sau reduce investiții semnificative. În mod similar, populația tinde să își ajusteze comportamentul de consum, amânând cheltuielile neesențiale.

În privința măsurilor de atenuare a crizei, plafonarea prețurilor la carburanți prin limitarea adaosului comercial reprezintă doar o soluție temporară pe termen scurt, menită să ofere companiilor și gospodăriilor un interval de adaptare la noua situație. Pe termen lung, însă, astfel de intervenții pot genera dezechilibre în piață, inclusiv riscuri de penurie a produselor, ceea ce le face nesustenabile.

Problema fundamentală în prezent o reprezintă reducerea cantității de petrol disponibil, ca urmare a blocajelor din Strâmtoarea Ormuz, evoluție care se reflectă direct în creșterea prețurilor la carburanți. Guvernul a intervenit deja pentru a atenua șocul inițial asupra pieței combustibililor, prin măsuri cu caracter temporar, valabile până la 30 iunie 2026, asigurând astfel un interval de timp pentru adaptarea agenților economici la noile condiții de piață.

În același timp, având în vedere că problema structurală nu poate fi gestionată pe termen mediu și lung prin intervenții similare, rolul esențial al oricărui guvern este de a se asigura că politicile adoptate nu accentuează dezechilibrele bugetare deja existente. Într-un context fiscal fragil, marcat de un spațiu de manevră restrâns, calibrul și sustenabilitatea măsurilor fiscal-bugetare devin critice.

 

Mai multe informații: https://www.zf.ro/zf-24/analiza-roem-ubb-fsega-prelungirea-conflictului-iran-riscurile-23130395