În prezent, adaosul comercial alimentelor de bază este plafonat la 20% la nivelul procesatorilor, la 5% la nivelul lanțurilor de distribuție, și la 20% la nivelul distributorilor în România,însemnând că prețul alimentelor de bază în magazine poate fi mai mare cu maxim 51,2% față de costul producției. Scopul acestor măsuri este atenuarea inflației și creșterea venitului real, mai ales la nivelul populației cu venituri mici, unde alimentele de bază constituie o parte semnificativă a cheltuielilor lunare. Săptămâna trecută, ministrul agriculturii a propus ca adaosul comercial să fie plafonat la toate produsele agroalimentare în cazul în care inflația depășește rata anuală de 5%, nu doar la alimentele de bază.

Datele arată că prețurile produselor alimentare au crescut rapid după 2023, când măsurile menționate au fost introduse, cu 5-6% în 2023 și 2024, accelerând la puțin sub 8% în 2025. Astfel, în termen lung, plafonarea adaosului comercial nu a reușit să reducă inflația mărfurilor alimentare în mod semnificativ, chiar dacă prețurile produselor cu adaosuri comerciale plafonate au scăzut aproape instant în prima fază după introducerea plafonărilor.

În același timp, datele furnizate de Institutul Național de Statistică (INSSE) evidențiază o divergență semnificativă în evoluția prețurilor de consum între alimentele de bază supuse plafonării adaosului comercial (conform OUG 67/2023 și prelungirilor ulterioare) și produsele alimentare neplafonate. Statisticile oficiale indică faptul că produsele incluse în coșul de bază reglementat au înregistrat o stabilizare sau chiar o dinamică deflaționistă în termeni anuali (înregistrându-se scăderi de prețuri la produse precum cartofii, mălaiul sau făina, și creșteri moderate la carnea de porc). În contrast puternic, alimentele neplafonate au suferit scumpiri accentuate, adesea de două cifre (cum ar fi în cazul cafelei, cărnii de bovină, produselor zaharoase și fructelor de import). Desigur, pe lângă plafonări, aceste scumpiri au fost rezultatul și a unor evoluții negative pe piețele internaționale ale materii prime, precum în cazul producției boabelor de cafea. În același timp, această evoluție asimetrică sugerează și o reajustare a strategiilor de preț din partea retailerilor, care tind să compenseze limitarea marjelor de profit impusă pe alimentele de bază prin aplicarea unor adaosuri comerciale superioare asupra produselor nereglementate, transferând astfel presiunea inflaționistă către restul coșului alimentar.

Inflația de după anul 2021 din România și în UE a fost rezultatul creșterii prețurilor de energie și a materiilor prime, ceea ce a produs o creștere semnificativă a costurilor de producție atât în sectorul alimentar, cât și în alte industrii.Deficitul bugetar excesiv a accelerat inflația prin creșterea nesustenabilă a cererii domestice. Astfel, limitarea adaosului comercial, chiar dacă aduce un beneficiu temporar, nu poate adresa cauzele principale ale crizei costului vieții– în prezent, inflația din România poate fi oprită doar prin politici bugetare responsabile, cu ajutorul politicii monetare. Extinderea plafonării adaosului comercial poate avea efecte nedorite importante, de la creșterea prețurilor la nivelul bunurilor nealimentare, până la o rată de falimentare mai ridicată în sectorul alimentar și chiar lipse locale și temporare de alimente. Astfel, plafonarea adaosului comercial reprezintă o armă cu două tăișuri: deși poate ajuta gospodăriile dezavantajate din punct de vedere social pe un termen scurt, în termen mediu și lung distorsiunile create de aceste măsuri pot duce la o disponibilitate redusă a produselor și a alimentelor de bază, la o inflație ridicată în cazul produselor neplafonate, și la pierderi economice în sectorul comercial.

Cauzele și soluțiile crizei costului vieții

Cauzele principale al episodului inflaționist după 2021 sunt creșterea costului de energie și a materiilor prime, după șocul produs de invazia Ucrainei și de perturbări ale lanțurilor globale de aprovizionare în timpul COVID. În același timp, creșterea cererii alimentată de politici fiscale expansioniste a produs de asemenea o creștere a prețurilor.

Astfel, cererea ridicată după criza COVID a rezultat în creșterea pe termen scurt a profitului și a adaosului comercial în unele industrii, reflectând atât oferta relativ scăzută temporar în cazul bunurilor precum petrolul sau gazul, cât și lipsa concurenței în cazul industriei energetice sau în unele sectoare industriale și în sectorul construcțiilor. Sectorul alimentar din România include însă un număr mare de producători mici, cu distributori și comercianți de dimensiuni reduse – astfel, adaosul comercial reflectă în mod principal costul muncii și al capitalului, nu puterea de piață a firmelor. Această afirmație este susținută și de datele coroborate a trei instituții majore: gradul de fragmentare și dominanța IMM-urilor în sectorul alimentar sunt atestate de Ancheta Structurală în Întreprinderi a INS (insse.ro); lipsa puterii de piață pe veriga de producție și comerțul cu amănuntul este evidențiată în analizele sectoriale ale Consiliului Concurenței (consiliulconcurentei.ro); în timp ce transferul costurilor operaționale (muncă, utilități, capital) în adaosul comercial este documentat constant în Rapoartele asupra inflației emise de BNR (bnr.ro). Plafonarea adaosului comercial în sectorul alimentar poate duce la pierderi sau salarii mai mici în firmele comerciale și alimentare, sau la creșterea prețurilor bunurilor neplafonate (vezi tabelul alăturat). În cazul în care plafonarea adaosului comercial se extinde la mai multe bunuri comerciale, și limita adaosurilor diferă semnificativ de condițiile impuse de piețele de muncă și de capital, rata falimentării și desființării firmelor alimentare și comerciale poate crește, ceea ce poate produce lipse temporare și locale de alimente. Mai mult, plafonarea adaosului comercial poate dezavantaja întreprinderile și magazinele mici față de firmele mari, acestea având mai puține posibilități de a transfera creșterile de preț pe alte bunuri și servicii, și astfel aceste creșteri devin mai vizibile în magazinele locale de dimensiuni reduse.

În plus, deși contribuie în mod automatic la creșterea inflației, profiturile temporar ridicate pot avea efecte pozitive, precum stimularea producției sau intrarea competitorilor pe piață, ceea ce poate ajuta la reducerea prețurilor în termen lung. Plafonarea adaosului comercial elimină acest stimul economic, fără să adreseze motivele principale ale inflației.

Guvernul poate reduce inflația prin implementarea consecventă și cât se poate de echitabilă a măsurilor de corecție fiscală pentru reducerea deficitului bugetar, iar Banca Națională poate sprijini procesul dezinflationist prin aplicarea unor politici monetare adecvate.. Plafonarea adaosului comercial nu adresează cauzele principale ale inflației, deficitul ridicat și creșterea costului energiei și a materiilor prime pe piețele internaționale – astfel, nu poate reduce inflația și nu poate oferi o soluție la criza costului vieții pe termen mediu-lung.

În același timp, criza costului vieții poate fi ameliorat cu ajutoare fixe, acordate strict gospodăriilor cu venituri mici. Eliminarea controlului prețurilor în toate sectoarele economice, și înlocuirea acestora cu transferuri fixe și oferite exclusiv  celor aflate într-o situație socio-economică dezavantajată înseamnă o soluție (parțială) mai potrivită a problemelor sociale cauzate de inflația ridicată, și îmbunătățește în același timp eficiența piețelor în toate sectoarele economice.

Mai multe detalii: https://www.zf.ro/zf-24/analiza-universitatea-babes-bolyai-plafonarea-adaosului-comercial-23077933