Dependența energetică și tranziția verde: există soluții la energia scumpă și volatilă în România și Europa?
România și Europa au trecut prin mai multe șocuri energetice puternice, care au condus la o creștere majoră a prețurilor, reducând astfel și consumul de energie. Atât nivelul, cât și volatilitatea prețurilor energiei electrice pe piețele din România și din alte țări europene au crescut în mod semnificativ după pandemie. Pe când prețul mediu al energiei electrice în România a fost de 45 euro/MWh în perioada 2019–2020, în perioada 2021–2025 a sărit la 136 euro/MWh, ceea ce reprezintă o triplare a prețului mediu (!). Prețul țițeiului a devenit, de asemenea, mai ridicat și mai volatil: prețul mediu Brent crude a crescut de la $53 între 2019-2020 la $80 între 2021-2025. Motivele principale, împreună cu creșterea bruscă a cererii după pandemie, sunt reducerea exporturilor de gaze ale Rusiei după declanșarea războiului din Ucraina și instabilitatea din Orientul Mijlociu după 2023.
Atât gospodăriile, cât și firmele din România au fost afectate profund de aceste șocuri. În plus, plafonarea prețurilor la energie a mărit deficitul bugetar prin compensările plătite furnizorilor de energie, contribuind astfel la criza bugetară actuală (chiar dacă creșterea pensiilor și a salariilor în sectorul bugetar au avut o contribuție și mai mare la dezechilibrarea balanței bugetare). Iar dacă fragmentarea geopolitică se va adânci în viitor, volatilitatea piețelor energetice și a economiei globale va crește în continuare.
Reducerea dependenței energetice a Europei, un continent cu rezerve relativ reduse de țiței și gaze naturale, poate ameliora situația economică – și, prin urmare, pe cea politică. Creșterea capacității de energie regenerabilă în România și în UE poate reprezenta o soluție viabilă pentru asigurarea autonomiei energetice a regiunii. Deși această tranziție energetică necesită în continuare investiții semnificative, prețurile energiei solare și eoliene au scăzut drastic în ultimele două decenii, devenind mai mult decât competitive cu energia din combustibili fosili.
Riscuri geopolitice și costul dependenței energetice
În 2025, România a importat cu aproximativ 5 miliarde de euro mai multă energie decât a exportat, iar în UE importurile totale de energie au depășit exporturile cu circa 300 de miliarde de euro în același an – valori semnificative reprezentând aproximativ 1-2% din PIB în ambele cazuri. Întrucât energia este necesară pentru majoritatea activităților economice, această dependență externă este chiar mai importantă decât ar sugera aceste valori: dacă oferta externă dispare sau scade, înlocuirea ei din surse interne pe termen scurt este extrem de dificilă, dacă nu imposibilă. Astfel, economia României nu este expusă doar unor șocuri independente de politica noastră externă, precum războiul dintre SUA și Iran; adversarii geopolitici pot folosi dependența energetică a țării pentru a-și mări puterea de negociere și a obține concesii, așa cum s-a întâmplat după începutul războiului din Ucraina, când oprirea exporturilor de gaze spre țările UE de Rusia a pus presiune pe guvernele, piețele și publicul european.
Există o probabilitate ridicată ca aceste crize internaționale să continue și să se repete în viitor. Deși conflictele și războaiele reduc comerțul internațional, marile puteri militare sunt mai puțin sensibile la șocurile energetice decât UE. Grație rezervelor sale importante de gaze naturale și de țiței, Rusia este un exportator major de energie. SUA a devenit de asemenea un exportator net de energie datorită „revoluției de șist”, reușind să exploateze zăcămintele sale de gaze și de petrol de șist.
China este încă un importator major de energie. Însă rezervele sale importante de cărbune și creșterea rapidă a surselor regenerabile îi pot reduce importurile în viitor, iar Rusia și Iranul, aliați importanți, îi asigură fluxurile de țiței necesare economiei chineze. Astfel, este puțin probabil ca marile puteri să fie descurajate de efectele economice ale declanșării unui conflict sau război. De exemplu, estimările cercetătorilor de la Institutul Kiel arată că efectele unui conflict în Iran asupra economiei SUA sunt reduse, în timp ce economiile dependente de importuri – inclusiv cea europeană – suferă din cauza prețurilor ridicate la energie și la produse agricole. În mod similar, o revenire la importul de țiței și gaz din Rusia ar readuce Europa într-o poziție de dependență puternică. Ca și după 2022, reducerea importurilor de energie din Rusia diminuează veniturile acesteia din exporturi, însă efectul asupra economiilor europene intensive în energie este puternic negativ. De exemplu, un grup de cercetători din Europa și SUA a estimat în 2022 că oprirea importurilor de energie din Rusia ar reduce PIB-ul Germaniei cu 0,5–3%. Deși economia Germaniei a crescut în 2022 și nu s-a prăbușit după reducerea importurilor de energie, competitivitatea industriei sale a avut și are în continuare de suferit din cauza prețurilor ridicate și volatile la energie. Aceste evoluții afectează în mod negativ economia României, acesta fiind strâns legată de evoluția industriilor din Zona Euro, inclusiv Germania.
Soluția: tranziția energetică?
Autonomia energetică poate reprezenta o soluție la problema dependenței și a volatilității prețurilor energiei. Pentru a sprijini competitivitatea și creșterea economiei României și a celorlalte state membre ale UE pe termen mediu și lung, costul energiei trebuie de asemenea redus. Tranziția la surse de energie regenerabilă poate reprezenta un răspuns adecvat la ambele provocări. Costulmodulelor fotovoltaice a scăzut cu aproximativ 90%, de la $2.44/Watt în 2010 la $0.26/Watt în 2024 (calculat în dolari din 2024), iar costul unităților eoliene terestre și offshore a scăzut cu aproximativ 50% din 2010 până la 2023. Mai mult, costul nivelat al energiei electrice (LCOE) – cât costă, pe termen lung, fiecare MWh de electricitate generată, luând în considerare atât costurile de capital, cât și costul combustibilelor și costurile operaționale și de mentenanță – a devenit mai scăzut de-a lungul timpului pentru unitățile solare și eoliene față de centralele pe gaz sau pe cărbune. În România, prețul electricității fotovoltaice, conform licitațiilor. Costul nivelat a centralelor pe gaz este mai greu de calculat, însă estimările din Germania în 2024 arată că acesta era între 109-181 euro/MWh, iar costul nivelat a centralelor pe cărbune era între 151-293 euro/MWh, adică mult peste prețul surselor de energie regenerabilă.
Totuși, LCOE nu reprezintă costul total al sistemului energetic și nu este echivalent cu prețul final plătit de consumatori. Indicatorul compară costul producerii electricității la nivelul unităților de generare, dar nu include integral costurile de rețea, stocare, echilibrare, capacitate de rezervă, congestie, curtailment, taxe, tarife de transport și distribuție sau efectele redistributive asupra gospodăriilor și firmelor. Prin urmare, ultimul grafic de pe figura noastră trebuie interpretată ca o comparație a costurilor de producție, nu ca o estimare completă a costului final al tranziției energetice.
Există studii științifice care arată că mărirea proporției de electricitate generată de energie solară și eoliană reduce prețul angro al electricității, deși efectul depinde și de structura piețelor de eletricitate. Nu în ultimul rând, reducerea riscurilor climatice majore presupune, pe termen lung, reducerea emisiilor și extinderea surselor de energie cu emisii reduse.
În anul 2024, conform celor mai recente date ale Eurostat, aproximativ 20% din energia primară a României (ceea ce include și petrolul, nu doar sursele folosite pentru generarea electricității) a provenit din surse regenerabile, față de circa 4% în 1990. Deși România este producătoare de gaze și de petrol, producția internă nu acoperă consumul: țara este aproape autosuficientă în gaze naturale, dar rămâne un importator net important de petrol. Centrala nucleară de la Cernavodă, a cărei primă unitate a fost finalizată în anul 1996, a contribuit la creșterea autonomiei energetice, asigurând 9% din energia primară în anul 2024. Noile capacități nucleare sunt, în general, mult mai intensive în capital și au un cost nivelat mai ridicat decât unitățile solare sau eoliene. Totuși, energia nucleară poate oferi capacitate cu emisii reduse, relativ stabilă și disponibilă independent de condițiile meteorologice, ceea ce îi conferă o valoare de sistem diferită de cea a surselor regenerabile variabile.
Prin programe precum Casa Verde Fotovoltaice, Guvernul României a sprijinit tranziția energetică a țării. Procesul poate fi însă înlesnit și accelerat prin simplificarea reglementărilor privind autorizarea unităților solare și eoliene. În plus, extinderea rețelelor de energie va fi esențială pentru tranziție și va presupune investiții majore în infrastructură. Totodată, extinderea rețelelor de electricitate poate reduce prețurile energiei și poate stimula investițiile private în surse regenerabile. Există mai multe studii științifice care sugerează că integrarea rețelelor de energie solară în regiunile cu activitate economică intensă pot reduce costurile electricității și pot determina investiții ulterioare în energia solară.
De asemenea, prețul bateriilor cu litiu a scăzut drastic în ultimele decenii, cu 85% între 2010 și 2024, ceea ce ușurează stocarea energiei și reduce problemele asociate intermitenței unor surse regenerabile, precum energia solară sau eoliană, care depind de condiții meteorologice. În același timp, aceeși dezvoltare a condus și la scăderea prețului vehiculelor electrice. Prețul și performanța automobilelor electrice produse în China sunt deja competitive față de mașinile clasice, cu combustie internă. Extinderea infrastructurii de încărcare poate sprijini adoptarea lor în România și, astfel, reducerea dependenței de importurile de petrol.
Stocarea poate reduce o parte din problemele intermitenței, mai ales pe intervale scurte, dar nu înlocuiește complet investițiile în rețele și interconectoare. Bateriile deplasează energia în timp, în timp ce rețelele o deplasează între regiuni.
Producția de panouri solare este concentrată în China, iar o mare parte din pământurile rare necesare instalațiilor de energie regenerabilă sunt extrase și, mai ales, prelucrate în China. În cazul unui conflict care ar reduce posibilitatea de a le importa, Europa și-ar putea dezvolta din timp o industrie proprie, iar pentru unele pământuri rare există furnizori alternativi; aceste alternative ar necesita însă ani pentru a deveni operaționale, întrucât capacitatea europeană de producție și, mai ales, de rafinare este în prezent redusă. Astfel, chiar și în cazul energiilor regenerabile există dependențe geopolitice. Mai mult de atât, producția componentelor pentru modulele solare sau motoarele eoliene încă necesită combustibili fosili. Însă, spre deosebire de un sistem bazat în principal pe combustibili fosili, sistemele de energie regenerabilă nu necesită aporturi continue de combustibil și sunt astfel mai reziliente la șocurile externe. Mai mult, reciclarea bateriilor și a componentelor panourilor solare poate reduce producția și importurile necesare pentru susținerea sistemului de energie. Astfel, investițiile în capacitățile de reciclare pot mări reziliența economiei domestice.
Prin urmare, accelerarea tranziției energetice poate fi o componentă importantă a reducerii dependenței energetice a României și a Europei. Dacă este însoțită de investiții în rețele, stocare, eficiență energetică, flexibilitatea cererii, interconectoare regionale și diversificarea lanțurilor de aprovizionare, aceasta poate reduce expunerea la șocurile externe și poate contribui la diminuarea costurilor de producție și a volatilității pe piețele angro. Totuși, tranziția nu elimină toate dependențele externe și nu garantează automat prețuri finale mai mici pentru toți consumatorii; efectele depind și de structura pieței, de investițiile în infrastructură și de modul în care costurile sunt distribuite între gospodării, energetice și stat.
Per total însă accelerarea tranziției energetice în România și în Europa poate reduce dependențele periculoase de surse externe și poate diminua costul și volatilitatea costului energiei, sprijinind potențialul local de creștere economică și industrială.